Dragi cititori ai acestei povesti inainte de a citi ce urmeaza vreau sa va fac o introducere ca sa se inteleaga mai bine.deci povestea este despre un baiat care a vazut o fata pe strada si s-a indragostit pe loc de ea dar nu stia absolut nimic despre ea...

se facea ca in toamna lui 2003 ma duceam dimineata la scoala... si pana la scoala din statie am de mers ceva vreme pe jos. No, si o vad pe respectiva si...... of... inalta par cret o bijuterie....si am tot vazut-o dar nu aveam tupeu s-o opresc pe strada si ma-m gandit asa dupa ora ca ar putea merge numai in liceul eminescu care era in drum sper scoala mea. Si am zis ca hai ca ma duc in eminescu sa vad...
Si m-am tot dus si n-am vazut-o nu stiam nimik despre ea doar ce vedeam pe strada.
Cumva am luat leg cu o tipa din Eminescu care dupa semnalmentele date de mine o zis ca ii sigur o colega de-a ei. Si imi da adresa de mail a tipei respective (pe care o chema Cedonia) si vb cu ea mai trec cateva sapt bune ca tipa mergea rar la net. Si imi da nr ei de tel si vb cu ea si ne dam intalnire. Dar in sapt in care trebuia sa ne intalnim am vazut-o iar pe strada (pe cea pe care o cautam eu). Ea la tel mi-a zis ca s-a tuns scurt si cand am vazut-o pe strada iar n-am vazut nimik schimbat. Si o sun pe Cedonia cu 3 ore inainte de intalnire si o mai intreb daca sigur s-o tuns si uite asa din aproape in aproape am ajuns la concluzia ca nu pe ea o cautam. Da' mai aveam dubii. Ei si nu ne-am mai intalnit... da am vrut sa ma conving ca nu-i ea si m-am mai dus prin liceul eminescu. 

Da' ce crezi ca am gasit-o ? Nici vorba. Eram asa de contrariat mai ales ca speram ca dupa atat umblatura sa fie totusi ea cea pe care o cautam.

Si au mai trecut asa cateva sapt si se apropia sfarsitul scolii (sfarsitul clasei a 12-a) si adio...

Am uitat sa zic ca ininte de a vb cu Cedonia m-am dus in Eminescu cu un coleg care cica sa imi faca cunostinta cu Miruna (ca asa o cheama pe cea pe catre o cautam de fapt). Adik el nici nu stia cum arata si sa imi faca cunostinta cu ea...penibil. 
Ei si o vedem in curte si mergem la ea: "D-ra pot sa-ti fac cunostinta cu prietenul meu", zice colegu. Ea zice NU. "Da' de ce ai prietem?" "Nu." "Atunci de ce?" "Numa asa..." 

ce m-am enervat atunci..si tot nu m-am lasat si am aflat mailul lu Cedonia si tare m-am mai aprins ca am crezut ca-i ea.de asta am fost tare dezamagit cand am aflat ca nu-i cea pe care o cautam. Si nici dupa asta nu m-am lasat.

Si m-am mai tot dus in eminescu pana la mijlocul ultimei saptamani de scoala (iunie). Va cam dati seama sau ce stresat am fost ca o sa se termine scoala (am gatat si eu si ea a 12-a) si n-o sa obtin macar o adresa de mail. No si Cedonia asta de care am vb o recunoscut-o la scoala (dupa semnalmentele date de mine) pe Miruna asta si s-o dus la ea si i-o zis. Da nu i-a cerut adresa de mail. 

Si m-am dus eu intr-o zi si m-am plimbat prin scoala si o vad..... m-am muiat tot...si ma duc la ea si zic ...stii is Mihai, o vb Cedonia cu tine si.. .si zice care Cedonia? pai zic stii te vad dimineata cand ma duc la scoala. Si atunci si-o amintit. No si mi-o dat adresa de mail.

Nu poti sa-ti imaginezi ce bucurie o fost pe mine in ziua aia...uau...

No si ii scriu un mail lung in care i-am explicat ca si voua de unde o stiu si mi-o raspuns ca o sa mai vb ca acu ii stresata cu bacu. No bine. Trece bacu si nu mai primeam nici un raspuns. Eu ii tot scriam si de la ea nu primeam nimik. Si pe la sfarsitul lui august cand imi pierdusem speranta primesc un mail. Ca cica ea imi tot scrie da eu nu vreu sa raspund si ca imi lasa un nr de tel si dak vreau o sun, dak nu bye for good. Pai am crezut ca sparg calculu. Si o sun si vb si a zis ca nu-i in cj ca-i in constanta inca 2 sapt. Intre timp eu m-am dus o sapt la munte si de acolo ii tot trim iteam mesaje dinalea cu subanteles. Stii tu...

si raspundea da nu la subiect... :)) 

Ei si vin in cj si ne intalnim. Am avut cele mai mari emotii cred din viata mea. Ca doar dupa 10 luni de asteptare. M-am dus frumos cu trandafir chestii. Da tot pierdut am fost adik vorbeam si ma trezeam ca nu mai stiu ce-am zis si chestii dinaste. Si la despartire am intrebat-o frumos ne mai vedem? O zis ca da mai vb si etc. cam cu juma de gura. Si primesc a 2-a zi un sms "esti un baiat dragut dar eu nu simt chiar atat cat tine. cred ca-i corect sa-ti zic acum ca sa nu-ti faci iluzii" si o mai zis ceva da nu mai stiu ce. Diplomata fata si chiar mi-o placut si dupa ce ne-am intalnit. Am ramas afis... n-am stiut ce sa mai zic. Dupa aia intr-un mail o zis ca o sa mai iesim eventual cand iese ea cu colegele si ca o sa ramanem amici. Si chiar vorbea serios pt ca deatunci ne-am mai vazut de cateva ori dar avand in vedere ca n-o puteam uita i-am zis sa nu ne mai vedem o perioada pentru ca cu cat o vedeam mai mult tot mai mult imi placea....

si uite cam asta e povestea mea "de dragoste", ca sa zic asa cu toate ca nu a fost nimik intre noi, dar sentimente cum am avut pentru fata aceea nu am avut si nici nu cred ca o sa mai am pentru cineva. 
Pot sa zic ca mi-a marcat amintirile din liceu. Acum de fiecare data cand ma gandesc la anii frumosi de liceu ma gandesc si la acele dimineti in care mergeam la scoala si trecea pe langa mine dimineata si imi insenina ziua "fata cu paru cretz".... nu o voi uita veci... e o poveste pe care poate o voi povesti si copiilor mei...

cu stima,
Mihai
 

Buna sunt Deea si as vrea sa spun si eu povestea mea.

Eram la inceputul anului in sem 1 si eram de servici pe scoala.mergand jos obs doi baieti super simpatici dar unul dintre ei ma atragea mai mult.amandoi se uitau asa la mine si cum aveam tocuri ei au inceput sa faca din picioare sa se auda.am trecut de cateva ori pe langa ei si la fel pana odata le-am zis:"ce va place sa va bateti joc de lume"si au inceput sa rada.apoi tot se alergau pe culoar si se uitau la mine mereu apoi vazand k tot fac asa mi-am zis:"ce-ar fii sa intru in vb cu ei?"si i-am intrebat pe unul dintre ei cum il cheama si mi-a zis:"Soryn"apoi i zis:"si pe prietenul tau?"si el i zice celuilalt:"i-auzi mai te intreaba fata cum te cheama"si el zice:"Bogdan,pe tine?incantat"din clipa aia am simtit k v-a fi super apoi incepusem sa vb cu ei in fiecare pauza si Bogdan venea mereu sa-l las sa sune ce i mai placea.apoi m-au intrebat:"si esti toata saptamana de servici?"si am zis:"nu doar azi"cand au auzit au zis :aaaaaaa!!!!!!!,naspa ar fii bine sa mai fii"apoi incepusem sa-mi placa mai mult Bogdan iar prietenei mele i placea celalalt Sorin.

cu timpul am mai vb ne int si vb la scoala.pana intr-o zii cand eu si pr mea le-am dat msg si le-am zis ce fac in weekend si dak vor sa mg cu noi in oras si au zis k trebuia sa le spunem mai devreme acum cateva zile k nu pot in weekend dak vrem weekendu viitor si am zis k.dar luni cand ne-am dus la scoala seara la 7 cand am iesit au zis k pleaca cu noi si faza tare era k eu aveam prieten si trebuia sa ma int cu el la ora aia si ce am facut:l-am lasat balta pe celalalt si am plecat cu Bogdan.pe drum am fost sincera cu el si i-am zis dar nu i convenea sa stau cu 2 si mi-a zis.i-am zis k el imi place si k voi renunta la celalalt,apoi am ms impreuna in oras in seara aia m-am simtit ca in paradis.

am ms la cofetarie toti 4 eu cu el si pritena mea cu Sorin si acolo a fost super imi amintesc cum ne purtam ca niste copii:el imi dadea sa mananc prajitura beam impreuna din suc totul era asa marfa,apoi a apraut o profa din liceu si se uita asa la noi am ras foarte mult,am ms impreuna prin Cozia sa ne uitam la telefoane si calculatoare pe B il interesau tel si pe S calc.apoi am ms prin parc unde totul a fost super am intrat intr-o casuta si acolo am vb putin apoi ne uitam unul in ochii altuia si am inceput sa ne sarutam ne sarutam asa lung si era super ma simteam asa bine apoi vroia sa ma muste de buza si eram asa nebuni k eu nu il lasam.a fost super seara aia a fost ca in paradis as fii vrut sa nu se sfarseasca niciodata,apoi ne intalneam la scoala pana intr-o zii a fost bine dar apoi unele fete s-au bagat intre noi si toata frumusetea a cazut intr-o suferinta.pt k ele imi faceau totul in ciuda si eu normal ma suparam pe el dar mi-a placut ziua cand m-a luat afara din clasa stateam suparata pe el si el se uita asa la mine i parerea rau si a inceput sa-si ceara iertare nu prea vroiam dar l-am iertat apoi a fost ziua finala cand elea s-au bagat din nou si atunci l-am intr:"chiar vrei sa ne despartimi dfin cauza astora,nu crezi k ar fii mai bine sa vii u la mine la clasa sa nu ne mai vedem aici?"si el mi-a zis:"nu normal k nu vreau sa ne despartim"si apoi dupa o ora am primit msg de la el in care zicea sa ne despartim.in momentul ala am simtit k pica cerul peste mine nu m-am putut abtine si am inceput sa plang.a fost super greu pt mine si i-am cerut o explicatie.,singura explicatie pe care mi-a data a fost:"a fost mare scandal in scoala ai vazut si dak vom mai fi impreuna v-a fii la fel imi pare rau dar vezi si u ca nu mai puytem continua"l-am intr dak a tinut maca la mine si a zis k da.

nu stiam ce sa mai cred stiam doar un lucru"eram distrusa"am incercat sa-l uit dar nu puteam pana intr-oz ii cand i-am zis prietenei mele:"stii ce super ar fii sa mute clasa lor aici la noi la etj"si peste 1min asta s-a intamplat.eram fericita nu-mi venea sa cred k e adevarat,apoi am observat k ma tot privea mai mereu si nu stiam cum sa fac apoi am intrat in vb cu el incepusem vb mai mult primeam unele msg in care imi zicea k tine la mine k vrea sa ne impacam s.a apoi ma suna prietenii lui si imi ziceau k el tine la mine k vrea sa ne impacam dar nu are tupeu sa-mi spuna in ffata dar le ziceam k nu dak vrea sa-mi spuna e in fata bine dak nu nu.eu asa prin terl cu pr lui nu vb.si la scoala nu avea tupeu.apoi am vb mai mult si mai mult dar nimic nu se intampla intr-o zii am facut poze impreuna si m-am simtit asa bine cand m-a strans in brate si imi venea atat de mult sa-l sarut dar din pacate nu puteam k nu mai eram impreuna,era super se uita mereu intr-o zi chiar am fost indiferenta si nu stia cum sa faca sa ma bage in seama cu sa mai vb cu mine si m-a bagat dar tot indiferenta eram apoi in weekend m-a sunat si ce frmuos vb l-a durut k am fost asa,totul incepuse sa mg bine chiat aveam speranta k ne vom impaca cat mai repede dar totul a fost ruinat cand tiepele alea care s-au bagat intre noi au fost mutate la noi la etj si de atunci una din tiepele alea i-a bagat pe una pe gat lui bogdan pana cand acesta s-a combinat cu aia.el tot la mine se uita si nu-mi venea a crede k e cu aia apoi l-am intr pe prietenul lui si mi-a zis k da e cu aia in momentul ala numai puteam apoi desii erau impreuna el cand eram eu afara la clasa nu o tinea in brate nu steatea cu ea nu o saruta ci vb cu ea dar se uita la mine,doar cand nu eram eu statea cu ea asta afland de la colegele mele si apoi i-am vazut sarutanduse si am simtit k ma prabusesc,eu nu stiu ce sa mai cred k de fiecare data chiar dak e cu aia se uita la mine,as vrea tare mult sa-l uit sa nu mai simt nimic pt el pt k stiu k nu merita dar cum sa fac asta dak il iubes atat de mult?

as vrea atat de mult sa ma mai stranga odata in brate si sa ma sarute asa k in prima zi.desii asta nu stiu dak v-a mai fii posibil.oricum stiu doar k aceasta iubire imi v-a ramane mereu in suflet si de fiecare data cand imi voi amintii o sa incerc sa-mi amintesc numai clipele placute.oricum tot ce am extras de aici e k atunci cand iubesti tre sa fii pregatit si sa suferi si sa incerci sa depasesti totul cu rabdare si sa fii pregatita mereu pt k iubirea e placuta si frumoasa dar in acvelasi timp doare foarte mult!!! 

"Daca ingerii au aripi spre a se cufunda in vazduh,eu am aripi spre a zbura mereu spre tine,sa-ti veghez si tristeti si bucurii,si orice clipa,si daca ti-e dor de mine trebuie doar sa inchizi ochii si voi fi mereu acolo...in adierea unui vant de vara,in lumina razelor de soare,alunecand usor spre cer si coborand petale...pentru ca iubire acolo unde esti tu,de plangi sau de zambesti,voi fi mereu doar pentru tine...doar pentru ca TE UBESC MULT!"

Dragostea este acel sentiment care te aprinde, te arde, dar tu nu poti face nimic. Asa e si cu mine!

Il am in inima mea pina azi, si cred ca v-a ramine pentru totdeauna, cu toate ca sunt la o virsta inca frageda!

Este un baiat, care are (dupa parerea mea ) totul : blindete, este dragut, mingiietor!M-am indragostit de el de la prima intilnire.As putea zice ca a fost o dragoste de la prima vedere. In inima mea am simtit cum s-a aprins o flacara-flacara dragostei.In acea clipa, el pur si simplu discuta, ca si cum ar fi cu orsicare fata.M-ai apoi imi telefona.Discutam ore in sir.Dar nu eu conduceam discutia, ci el!Intr-o zi mi-a telefonat si a inceput sa spuna ca ma iubeste, ca noptile nu doarme, gindindu-se la mine!Mi-a propus sa incepem o relatie. Eu nu l-am crezut. De ce?Eu nu stiu.La acea intrebare nu i-am raspuns,i-am zis ca vreau sa ma mai gindesc! Gata,din acel moment a disparut.Nu l-am vazut, nu l-am auzit aproximativ 2-3 luni.Am inceput sa-l uit, cu toate ca mi-a fost foarte greu. Dar nu ! Iarasi a aparut in viata mea. Venea pe la mine, o data chiar am iesit impreuna.M-a luat de mina.Ma tinea atit de strins, incit credeam ca nu-mi v-a da drumul niciodata.Am vorbit despre totul.M-a petrecut acasa. Si iar a disparut.Stiu ca m-am suparat nespus de tare. Chiar am si inceput o relatie noua, insa nu, mienu-mi ajungea ceva.De atunci, ne vedem rareori,putem sane ciocnim prin oras, si anume cind nici nu ma astept.Ma saluta,insa parka am fi prieteni vechi.Odata chiar ne-am ciocnit in rutiera(acesta a fost nu demult), nu ma salutat,poate ca nu m-a observat.

Il iubesc nespus de mult, insa nu sunt sigura ca si el ma iubeste.As vrea sa-l uit, pentru ca sufar nespus de tare!Dar apare pe neasteptate si iarasi ranile trecutului apar!

Oricum cred ca se v-a intimpla ceva in viitor-vom fi impreuna sau mai mult nu ne mai vom vedea!Insa totusi eu am o mica speranta ca vom fi impreuna- asta imi striga inima!

Povestea mea de iubire... e trista... dar frumoasa... e tot ce am... toate iluziile, sperantele si visele mele.

Se spune ca " iubirile sunt multe, Dar Iubirea E Una "... oare asta e a mea?... nu stiu si simt ca Dumnezeu nu ma lasa sa merg mai departe, oricat as incerca sa trec peste...

As vrea sa-l pot uita, sa nu-l mai visez, sa nu ma mai gandesc la el... dar nu pot! El nu stie cata iubire ii port in suflet si cata suferinta tin in mine, pentru ca el nu ma iubeste si nu ma vrea pentru el, cum il vreau eu pentru mine.

Am incercat de mii de ori sa-l uit, sa-l sterg din gandul meu, si reuseam, dar exact cand eu puteam sa uit de el, el ma cauta din nou.

Totul a inceput acum 1 an, pe 6 aprilie, cand l-am vazut pentru prima oara... tocmai terminasem o relatie de un an si jumatate cu un altul si eram distrusa... iar Destinul si Dumnezeu mi l-au scos in cale... L-am placut din prima... Nu aveam nicio sansa cu el sau cel putin asa credeam eu... Dar se pare ca m-am inselat... Amaflat apoi ca el avea o relatie de vreo 3 ani... deci cu atat mai mult NICIO SANSA!

Daca as fi stiut eu ce ma astepta, cata suferinta, cata durere, si cate si mai cate.

Eram in practica cand l-am cunoscut... A m stat o noapte cu el si pot spune ca pentru mine a fost Bestial, de Vis chiar... Primul baiat care mi-a spus ca am ochi frumosi... Si apoi totul s-a terminat... pentru el cel putin! Eu ma indragostisem deja, deci pentru mine era prea tarziu sa termin... Si am continuat, negandindu-ma ca el are o relatie si " poate " ca sigur isi iubea prietena. I-am trimis o mie de mesaje... la inceput imi raspundea... apoi gata, s-a saturat de insistenta mea. Si a venit vara, eu tot ma gandeam la el, dar m-am calmat cu mesajele... am inceput sa-l uit, am cunoscut pe altcineva, am avut o relatie de o luna... Deja nu ma mai gandeam aproape deloc la el... frumos, nu? Numai ca a inceput iar facultatea si inevitabilul s-a produs... l-am revazut ( suntem la aceeasi facultate, doar! ). Si amintirile au revenit si ele. Si mesajele mele la fel... Dar la un moment dat am spus STOP! Si asa a fost! L-am uitat de tot... nu ma mai interesa, nu ma mai intimida prezenta lui, pana cand am aflat ca... ghici ce? S-a mutat langa mine! Interesant, acum imi era si VECIN. L-am vazut ( nu stiam exact unde se mutase ) in apartamentul din fata blocului meu. Nu era de ajuns ca-mi era vecin, mai locuia si in fata mea. I-am trimis mesaj si urmarea mesajului a fost ca a venit in vizita. Si de atunci au urmat vizite, vizite si iar vizite. Doar ca eu aveam prieten cu care ma intelegeam destul de bine. De ce trebuia sa apara el , iar? Soarta are cai nebanuite, nu? Am stat iar o seara, si el mi-a zis ca e ultima. Nu m-am daruit lui desi eu mi-as fi dorit enorm, dar NU. Mi-a spus ca pentru asta ma respecta si mai mult. Flirt peste flirt si multe altele au continuat. El se despartise de prietena lui, dar din pacate pentru mine, inca o iubea. Si tot asa a continuat... ne vizitam, ne trimiteam mesaje, dar altceva nimic. A urmat o alta practica, exact la un an dupa prima... iar in noapta dinainte m-a chemat la el. Nu s-a intamplat nimic, doar ca stia ca-mi place sa ma ia de mana si m-a luat... Nu am dormit toata noaptea... a doua zi, franti de oboseala, am plecat la Busteni. Acolo am avut, bineinteles cu un mic imbold din partea mea, camere apropiate. Oricum el a dormit toate noptile cu noi, fetele care eram in camera, dar mai ales cu mine. Am fost impreuna la biliard, ma privea mereu in ochi, la un suc... ne spuneam tot, absolut tot, mai putin ce simteam eu. S-a terminat practica, apoi el s-a indepartat, iar intr-o noapte ne-am trimis niste mesaje nu foarte placute. Eu nu-i intelegeam indepartarea, dar mi-a explicat ca era din cauza " fostei ", desi actuala in sufletul lui. I-am recunoscut ca imi placea, i-am cerut o sansa si el m-a refuzat. Mi-a spus ca prefera sa ramanem prieteni. Nasol, nu? Eu am incercat din nou sa-l uit... dar mi-era foarte greu... Amintirile nu-mi dadeau pace. Imi aminteam cuvintele lui ( cand imi spunea ca tine la mine, ca ar vrea sa incerce ceva cu mine, dar ii e frica ), reactiile lui, totul... Dar in zadar... Nu-i poti cere cuiva sa simta ce nu simte!

Desi ma intrebam si ma intreb daca nu simte chiar nimic in afara de prietenie, pentru ca reactiile lui si faptele lui nu arata asta! Dar apoi... au incetat pana si vizitele... Eu m-am mutat de unde stateam... si totul parea sfarsit. Si iar am decis sa-l uit! I-am trimis un mesaj in care ii spuneam ca-mi lipseste si ca nu o sa-i mai trimit nimic pentru ca vedeam ca lui nu-i mai pasa de mine, iar el mi-a raspuns ca nu stie ce sa zica si atunci am zis GATA! Dar nu a fost asa! Dupa aproximativ o saptamana, mi-a trimis mesaj cum ca vrea sa vina la o cafea... Si iar au inceput vizitele... si iar, ca de obicei, am renuntat la tot pentru el... pana si la orgoliul meu...

Cate nu am facut pentru el!!!... Si pentru ce... ca oricum lui nu-i pasa de sentimentele mele si de cat il iubesc...

Dumnezeu nu vrea sa ma lase sa-l uit! De ce? Eu vreu... nu mai pot sa sufar pentru o iubire simtita doar de mine... Dar soarta decide...

O sa vedem ce se va intampla in viitor... Sper sa fie TOTUL sau NIMIC!